Singură...

" - Ce îţi provoacă durere ?

- Totul, viaţa.
- Dar mai dureros ?
- Să fiu singură.
- Dar de ce ? De ce singură ?
- Pentru că lumea e prea crudă şi egoistă, ca să se mai gândească la altcineva decât propria persoană. Nu ştii ?
- Nu. Eu nu am păţit aşa ceva, mereu ma prietene cu mine.
- Nu te mai încrede în ele, te vor dezamăgii. Şi va durea enorm, îţi spun eu.
- Eşti o ciudată ! O prietenă mereu o să fie cu mine, deaia le numesc prietene, nu ?
- Eşti mult prea naivă. Indiferent cât de bună prietenă îţi este te va dezamăgi. Toţi se gândesc doar la ei....."



    Singură, atât de singură. Mă simt de parcă aş fi ultima persoană de pe planetă. Nu mai este nimeni lângă mine să mă întrebe cum o mai duc, ce am mai făcut, sau să-mi spună glume la care să râd prosteşte. Nu mai am prietenii care să mă scoată din casă şi să îmi arate frumoasa lume, să străbatem străzile râzănd, lăsând bătrănii uimiţi de nonşalanţa noastră. Nu mai am nimic. Doar propria persoană, doar eu. Singură, într-un colţ de cameră plângăndu-mi de milă.
   Niciodată nu am crezut că, să fi singur va durea mai rău ca orice. Numai gândul că nu contezi pentru ceilalţii, că lor le este mult mai bine fără tine, că pur şi simplu nu îţi simt lipsa îţi provoacă o durere acută. Poate chiar le este mai bine fără mine, dar eu nu pot trăi fără ei. Sunt doar un simplu om, fără glumele lor, fără îmbrăţisările lor, fără zâmbetele lor produse de prostioarele mele. E greu, greu să te simţi singură, abandonată în lumea asta prea crudă fără ei.
     Oare îşi vor aduce aminte că exist ? Că incă trăiesc, şi vor veni la mine ? Că mă vor scoate din camera întunecată în care mă aflu şi îmi vor şterge lacrimile ? Că voi mai rade vreodată cu ei ? Nu ştiu. Doar de un lucru sunt sigură, acela că acum sunt pe cont propriu.

Cu sinceritate şi dragoste,

E.

Cam dramatic postul, dar asta-i viaţa.

December ^^

 Decembrie. Pot spune cu uşurinţă că această lună este preferata mea. Căldura din familie, cadourile, zâmbetele, pur şi simplu o fericire.
   Desigur nu pot să nu specific de Moş Crăciun, al cărui spirit va dăinui mereu peste casele noastre în ajun. Aceiaşi tensiune, nerăbdare în fiecare an, în fiecare seară de 24 Decembrie. Mereu cu gândul la ce vei găsi sub brad a doua zi de dimineată.
  Şi se repetă mereu, dar nu este un deja-vu, din contră. Mereu pe data de 25 Decembrie mă trezesc mai devreme decât de obicei şi cobor fugind spre bradul ce îmi adăposteşte cadourile. Aceiaşi emoţie şi bucurie când întorc pe toate feţele cadourile, le examinez.
Tot decembrie găzduieşte şi ultima zi din an, ce mereu mă face să zâmbesc dar şi să fiu puţin melancolică spunand: " Oh, a mai trecut un an din viaţa mea." Dar după acea mereu mă gândesc: " Un an nou, un nou început." 
  Un alt motiv pentru care ador iarna, sunt acele momente frumoase în care nu mai contează că afară sunt minus nu ştiu câte grade, ci doar te distrezi cu prietenii tăi. Cum anume ? Bătaie cu zăpadă. Chiar dacă după ai să mori de frig, nu contează tu tot continui să îţi pui colegii în zăpadă, până toată energia s-a evaporat în această joacă. Dar merită să îngheţi împreună cu ceilalţi ca după aceea să staţi toti la căldură cu o ciocolată caldă, să bârfiţi şi să glumiţi.
  Decembire merită orice, este cea mai frumoasă lună, în care îi aduce pe toţi mai aproape, îi uneşte, şi face ca sufletele lor să fie calde şi pline de voişie. Un sfat, Profită din plin de decembrie. ^^