" - Ce îţi provoacă durere ?- Dar mai dureros ?
- Să fiu singură.
- Dar de ce ? De ce singură ?
- Pentru că lumea e prea crudă şi egoistă, ca să se mai gândească la altcineva decât propria persoană. Nu ştii ?
- Nu. Eu nu am păţit aşa ceva, mereu ma prietene cu mine.
- Nu te mai încrede în ele, te vor dezamăgii. Şi va durea enorm, îţi spun eu.
- Eşti o ciudată ! O prietenă mereu o să fie cu mine, deaia le numesc prietene, nu ?
- Eşti mult prea naivă. Indiferent cât de bună prietenă îţi este te va dezamăgi. Toţi se gândesc doar la ei....."
Singură, atât de singură. Mă simt de parcă aş fi ultima persoană de pe planetă. Nu mai este nimeni lângă mine să mă întrebe cum o mai duc, ce am mai făcut, sau să-mi spună glume la care să râd prosteşte. Nu mai am prietenii care să mă scoată din casă şi să îmi arate frumoasa lume, să străbatem străzile râzănd, lăsând bătrănii uimiţi de nonşalanţa noastră. Nu mai am nimic. Doar propria persoană, doar eu. Singură, într-un colţ de cameră plângăndu-mi de milă.
Niciodată nu am crezut că, să fi singur va durea mai rău ca orice. Numai gândul că nu contezi pentru ceilalţii, că lor le este mult mai bine fără tine, că pur şi simplu nu îţi simt lipsa îţi provoacă o durere acută. Poate chiar le este mai bine fără mine, dar eu nu pot trăi fără ei. Sunt doar un simplu om, fără glumele lor, fără îmbrăţisările lor, fără zâmbetele lor produse de prostioarele mele. E greu, greu să te simţi singură, abandonată în lumea asta prea crudă fără ei.
Oare îşi vor aduce aminte că exist ? Că incă trăiesc, şi vor veni la mine ? Că mă vor scoate din camera întunecată în care mă aflu şi îmi vor şterge lacrimile ? Că voi mai rade vreodată cu ei ? Nu ştiu. Doar de un lucru sunt sigură, acela că acum sunt pe cont propriu.
Cu sinceritate şi dragoste,
E.
Cam dramatic postul, dar asta-i viaţa.
6 suflete:
S-U-P-E-R-B !!!!
E extraordinat ce ai scris, acele sentimente de singuratate pe care tu le simti sunt ft. triste, dar nu uita ca nu esti singura care se simte asa. Stiu cum e sa fii singur pe lume, dar nu uita ca o sa vina si acel moment in care vei putea zambi. Sunt total convinsa..
Draga mea, eu asteppt urmatorul post.
Ly ! :*>:D<
Off, off, ooff..Emuşca mea. :x Vreau să ştii că întotdeauna voi fii lângă tine când te vei simţi singură, vom împărţi singurătatea şi vom trăi fericite până la adânci bătrâneţi. Nu mai vreau să fii aşa pentru că nu îmi place, eu o ador pe Ema a mea, aia nebună, glumeaţă..:x aşa trebuie să fii mereu şi ...nu mai lua în seamă tot ce zice lumea, vor doar să te vadă jos, la pământ, distrusă, fără speranţe, plângându-ţi de milă. Ştiu cum e..aşa mă simt şi eu mereu, doar că te am pe tine şi întotdeauna reuşeşti să mă binedispui, să mă faci să râd, să simt gustul vieţii...eşti o persoană minnunată şi te love you 4ever !
Vă mulţumesc mult pentru sprijinul vostru, şi mă bucur nespus de mult că vă place cea ce scriu ( ce este bineînţeles ceva nesemnificativ pe lângă ce pot alţii ).
Mă simt bine să ştiu că îmi urmăriţi blogul, sper să vă placă în continuare.
xoxo
Cred că mai toți trecem prin perioada asta odată și odată în viață. Pare greu și știu cum e, am trecut recent și eu prin chestia asta și tot ce pot să spun e că mă bucur că am trecut prin și de coșmarul acesta. M-a făcut mai puternică și totodată să văd unde greșeam și eu în comportamentul meu. Va veni o vreme, mai devreme sau mai târziu (eu sper că mai devreme) când colțișorul acela de cameră va fi luminat de un gând vesel și un zâmbet.
trist.:( >:D< Daca prietenii tai au uitat de tine...nu's prieteni.
Mi-a plăcut conversaţia de la început... Într-un fel, mă regăsesc în ambele 'voci', să zic aşa :]].
Trimiteți un comentariu