Stop the time..

Aşa se întâmplă oriunde nu ? Nu ar trebui să fac un mare caz din asta, dar nu pot. E imposibil pentru mine să accept faptul că mă despart de prietenii mei, primii mei prieteni adevăraţi din viaţa mea. Am încheiat cu brio prima etapă a vieţii, am absolvit generala. Ce urmează acum ? Liceul.. după facultatea şi după ? După o să mă aventurez in viaţă cu braţele largi deschise, o să accept orice oportunitate pentru a-mi duce la bun sfârşit visul de a deveni un medic. Dar cine zice că o să fie uşor ? Ca să ajungi să priveşti totul de sus trebuie să te pui în genunchi şi să accepţi umiliri şi dureri. Asta e viaţa, iar eu acum suport o durere sfâşietoare. 
Nu pot crede cum timpul poate trece aşa repede. Ieri eram boboc la şcoala generală iar azi ? Azi sunt undeva între amintiri şi fericire. Sunt adoleşcentă, am crescut, am ajuns la vârsta de 15 ani şi sunt mândră de asta dar... Regret în acelaşi timp tot ce se petrece acum, în momentul respectiv. Urăsc să spun adio unor persoane ce mi-au schimbat viaţa şi au copilărit cu mine timp de 8 ani lungi. 

Recunosc, m-am gândit la acest moment când o să trebuiasca să rostesc ,, adio " dar nu am crezut că o să fie aşa greu, că o să mă înţepe ochii şi să simt cum ceva îmi goleşte sufletul. Toţi am păţit asta. Da, putem trece peste dar ne este greu la gândul că la anul nu vei mai sta in bancă cu colega ta cunoscută cu care, probabil ai fost prinsă de profesori suşotind în timpul orelor sau râzând cu mult amuzament de toate ,, porcăiile " făcute de colegi. 
Gândul că o să îî uit mă face să plâng, pentru că asta se întâmplă defapt, nu ? Plângi că îţi pierzi prieteni dar peste 3 luni nici nu vei mai şti de ei. Ăsta e cel mai dureros sentiment, iar eu nu-mi doresc să uit persoanele ce au fost importante pentru mine timp de 8 ani.
 Acum încep să înţeleg că ,, timpul nu pierde niciodată timpul " chiar încep să îmi dau seama că părinţii nu spun neapărat mereu prostii, aşa cum le catalogăm noi ci nişte adevăruri ce nu dorim să le acceptăm. Îmi aduc aminte cum la începutul anului şcolar mama îmi spunea să profit de ultimul an cu colegii, să nu pierd timpul pentru că am să regret. Acum, iată-mă aici regretând pentru lucruri pe care nu le-am făcut.